Paradigma IT
In Romania ultimilor ani s-a dezvoltat o mica mare industrie in ceea ce priveste serviciile de IT. Asta se cunoaste. Lumea cumpara calculatoare, investeste (uneori, poate prea mult) in aparatura, tehnica de calcul si gadget-uri inteligente si devoreaza noutati hard’n'soft pe banda rulanta. La ce duce asta? Evident, la cresterea numarului de dezvoltatori de astfel de servicii, care seteaza standarde din ce in ce mai ridicate.
Iar dezvoltatorii sunt oameni. Daca nu privim global padurea, ci ne uitam la arborii ei, vom observa cu usurinta cum numarul acestora din urma este in continua crestere. Mai nou, pe fondul unei piete a fortei de munca ce prezinta numeroase disfunctionalitati, s-a incetatenit perceptia (deopotriva in randul candidatilor si angajatorilor) ca “persoanele din IT nu resimt criza deloc”. Vom vedea de ce acest DELOC nu este intemeiat si s-ar cuveni sa spunem, mai degraba, APROAPE deloc.
Profesionistii din IT resimt si ei criza. Ce-i drept, intr-un mod destul de bizar. Din ceea ce titreaza Ziarul Financiar intr-una din editiile sale anterioare, reiese fara urma de indoiala ca acesti capabili omnipotenti sunt nici mai mult nici mai putin decat o resursa umana alintata. Argumentele sunt nenumarate, daca le gandim ca exemple ori precedente create.
In primul rand, la noi si numai la noi, spre deosebire de restul Europei, salariile cresc si continua sa creasca, desi pe continent tendintele pietei s-au aliniat inspre o oarecare plafonare ce indeamna la prudenta in gestionarea resurselor banesti.
In al doilea rand, la noi si numai la noi, ideea de pachet de beneficii este pe buzele tuturor, iar tichetele de masa, transportul asigurat si telefonul de serviciu au cazut de mult timp in desuetudine. Acum se cer abonamente la spa, program de munca hiperflexibil (3-4 ore pe zi sau doua saptamani pe luna), bone pentru sugarii angajatilor sau masini combi din clasa mare, pentru a putea indesa toate bagajele necesare in weekend-urile pe care le petrec la tara.
In al treilea rand, alintatii nu mai cred in “Nemultumitului i se ia darul”. Acum, daca li se ofera darul si ei nu-l vor, lucreaza putin la refuzul lor si-l voaleaza, mimand acceptarea si facand mai departe tot ce pot pentru a demonstra cat de nemultumiti sunt. De pilda: “Nu-mi da angajatorul 3000 de coco? Nu-i nimic, ma duc si prostesc un mosneag si-o mosneaga din Simleu Silvaniei sa-mi faca act de primire in spatiu, pentru a putea demonstra la Administratia Financiara de acolo ca eu acolo locuiesc si sa pot, pe mai departe, sa fiu impozitat la minim (fata de alte orase) pe norma de venit de la PFA-ul meu. In felul asta, tot fac eu pe dracu-n patru sa-mi iau cei 3000 de coco dupa care-mi curg balele.”
Asemenea comportamente, daca nu sunt observate indeaproape si nu sunt evaluate in cunostinta de cauza, ajung sa contureze o falsa impresie si sa ridice la rang de adevar absolut expresii gen “normal ca fac multi bani, daca-s destepti”. Multi nu-s destepti. Pot s-o spun cu mana pe inima, pentru ca stiu cativa care s-au dat de ceasul mortii cand au fost pusi sa faca un mic script de PHP pentru o pagina de contact a unui site. Asta in contextul in care lucreaza ca pehaspisti la tot felul de firme si firmulite care-si permit sa le dea multi coco in fiecare luna pentru ca acolo pot sa-si faca treaba lucrand dupa un manual de “PHP step-by-step pentru ce ne trebe noua”.
Iata cum rasfatam, activ sau pasiv, o categorie de profesionisti care mai au nitelus de invatat intr-ale respectului si realitatii si care ajung, in urma excesului nostru de ingaduinta, sa sfideze tendintele si problemele cu care se confrunta actuala piata a fortei de munca.
Si sa nu ne miram daca vom avea de ales sa urmarim la TV un reportaj in care un tanar se rasfata la spa dupa o zi de testat jocuri, in timp ce pe un alt post apare o sinucidere in direct a unui domn care s-a trezit fara loc de munca si s-a vazut in strada cu sotia si cei doi copii dupa ce banca i-a pus sechestru pe locuinta.
